U rompi stacche

 

U rompi stacche


D’apressu à Charles Baudelaire (« À propos d’un importun »)


 

Mi dicia ch’ellu era riccu,

Chì l’inchietava a povertà,

Ma ch’ùn essendu omu puliticu

Nunda ùn ci pudia fà.

 

Chì li piacia a natura,

È ancu puru l’opera,

Ma chì quant’è la so vittura

Nund’ùn lu facia sunnià.

 

Ch’era maestru per quell’ affare,

È per a pesca, è per a caccia,

Per ellu, a bionda d’u Castellare

S’era impiccata… Per sta cruciaccia!

 

Trè ore è mezu di catenacciu,

A mio pacienza si ne fughjia.

Mi ne falava cum’è un stracciu,

Mentre ch’in mè l’odiu crescia.

 

U nome di stu mostru ùn sò,

Ancu di menu a so casata,

Ma s’è u scontru nant’u chjassò,

Voltu in daretu, cambiu di strada,

 

Mi lampu in mare, pigliu a machja,

Scappu per ùn sente ma’ più

A so vuciaccia di curnachja,

Scappu per ùn sente lu più.

 

Articles les plus consultés