Si n’hè andatu Roger



Qualchì settimana fà, ci era una reunione publica di Corsica Libera in Migliacciaru. Avia participatu à i dibattiti, eppò dopu aviamu discutatu inseme di a situazione pulitica.

Nunda ùn ci pudia lascià pensà chì issa discursata era l’ultima.

Colmu d’energia, cum’è d’abitutine, mi presentava qualchì idea nova à mette à u serviziu di a Corsica.

Quante volte hà spartu a so riflessione incù l’altri rispunsevuli naziunali, eiu è tant’ altri. Ancu s’ellu ùn hà participatu à a redazzione di u nostru prugettu « Corsica 21 », ci averà ritruvatu parechje di e piste tracciate da ellu stessu dece anni fà…

Perchè era un precursore, Roger. Ùn timava micca di sorte da e strade cunnisciute, per traccià i chjassi – ancu puru petricosi – di l’avvene.

Per ellu, l’indipendenza ùn era solu una parolla : circava i mezi cuncreti di custruisce l’ecunumia di a Corsica suvrana di dumane.

Roger era attempu omu di riflessione è omu d’azzione. Hè statu di tutte e lotte, pulitiche è sindicale. Hà cunnisciutu a prigiò. È malgratu a maladia, nunda ùn hà mai pussutu caccià li a so fede, a so generosità, u so surisu maliziosu è issu sguardu di zitellu ch’ellu purtava nantu à u mondu.

Addiu amicu.

Ghjuvan Guidu Talamoni

Articles les plus consultés