Bastia eterna


« Sottu à le palme di San’ Niculà… »
Cantata da u pueta, issa piazza simbulizeghja a nostra cara cità.
Issa piazza induve avemu amparatu à marchjà.
Induve, qualchì annu dopu, ghjucavamu à pallò, quandu u « chjappacà » ùn ci era…
Induve, zitelloni, spassighjavamu à bande, è scuntravamu qualchì gruppu d’anzianetti chì si scallavanu l’osse à u sole…
Tutti i Bastiacci - giovani, vechji è criature - si ritruvavanu nantu à issa piazza : à chì falava da a citatella, à chì venia da Lupinu…
Oghje chì ghjè oghje, cuntinueghja à campà a nostra piazza. Si ponu sempre sente, sottu à le palme di San’ Niculà, i discorsi di i vechji è i mughji di i zitelli…
Ma si vede dinù chì e cose anu cambiatu : i caffè sò spessu vioti è, ancu l’estate, ùn si ritrova issa folla di ghjente ch’ellu ci era tandu, tutte e sere, sin’à tardi. A nostra lingua si sente pocu, chì, ora mai, l’affari sò in francese…
Bastia, cità à l’anima prufonda, diventerà una « villa » cum’è un altra ? U nostru arte di campà lascerà a piazza à l’usi furesteri ?
Ùn ci hè fatalità, basta à vulè… è à fà.
Ma una Bastia bastiaccia ùn si pò cuncipisce senza una Corsica corsa. L’identità nostra ùn si deve lascià annigà. Ùn hè mancu appena chjuditura, chì face parte di a ricchezza di u Mediterraniu.
Cumbattimu dunque per chì l’affari sianu in corsu in Toga, in San’ Ghjisè, in Paese Novu. Ma dinù altrò, da Ersa à Bunifaziu.
E noi Bastiacci, lasceremu à i nostri figlioli a dulcezza latina di a nostra vechja cità…
« Sottu à le palme di san’ Niculà… »


Ghjuvan Guidu Talamoni


Articles les plus consultés